Bucureşti - 06 decembrie 2010
-
Vatican - Un grup de experţi recunoscuţi la nivel mondial, reuniţi la Academia Pontificală a Vaticanului, a analizat studiile ştiinţifice referitoare la plantele modificate genetic şi a conchis că aceste produse sunt sigure pentru om şi pentru mediu. Mai mult, experţii au stabilit că biotehnologia este cea mai sigură metodă de îmbunătăţire a producţiilor agricole, iar guvernele au obligaţia morală să asigure fermierilor accesul la plantele de cultură modificate genetic.
Introducerea în cultură a acestor plante este considerată o soluţie atât pentru criza alimentară, cât şi pentru reducerea efectului de seră. Oamenii de ştiinţă reuniţi la Vatcan au avertizat că Europa foloseşte în exces insecticide scumpe, care afectează mediul şi sănătatea locuitorilor, deşi pentru protecţia culturilor ar putea aplica soluţiile ieftine şi ecologice oferite de ingineria genetică. Experienţa dobândită în SUA, Argentina, Brazilia sau China conduce la concluzia că utilizarea plantelor modificate genetic reduce preţul alimentelor şi contribuie la creşterea veniturilor fermierilor.
Securitatea alimentară, principala problemă a omenirii
Grupul de experţii independenţi, recunoscuţi pentru rigoarea ştiinţifică a operei lor, reuniţi la invitaţia Academiei Pontificale de Ştiinţă a Vaticanului au fost invitaţi să analizeze şi condiţiile în care potenţialul evident pe care îl au aceste tehnologii ar putea fi utilizat mai bine în interes public şi pentru combaterea sărăciei. Din aceast grup de cercetare multidisciplinară au făcut parte filozofi, teologi, specialişti în ştiinţe politice, economie, drept agricol, economie agricolă, microbiologie, botanică, biologie moleculară, securitatea alimentară, biosecuritate, ecologie, proprietate intelectuală. În opinia acestora, una dintre principalele provocări cărora omenirea trebuie să le facă faţă este asigurarea securităţii alimentare, adică existenţa unei cantităţi suficiente de hrană, disponibilă în orice moment, pentru a susţine o viaţă sănătoasă şi productivă.
Agricultura tradiţională este nesustenabilă
În decursul unei săptămâni, membrii grupului de experţi au analizat potenţialul plantelor transgenice de a asigura securitatea alimentară a populaţiei şi posibilităţile de îmbunătăţire a situaţiei categoriilor defavorizate, la nivel global. Toţi au susţinut concluziile studiului privind utilizarea organismelor modificate genetic în combaterea foametei, publicat la finalul conferinţei „Ştiinţa şi viitorul omenirii”, din 10-13 noiembrie 2000. Concluzii conform cărora este necesară dezvoltarea de noi tehnologii agricole, în condiţiile în care peste 1 miliard de persoane suferă de malnutriţie, iar populaţia planetei va depăşi 9 miliarde în 2050. Cu atât mai mult cu cât prognozele referitoare la evoluţia climei sunt tot mai îngrijorătoare, anunţând, printre altele, reducerea cantităţii de apă disponibilă pentru agricultură şi, implicit, capacităţii acesteia de a hrăni omenirea.
Savanţii reuniţi la Vatican consideră că agricultura care se practică în prezent este nesustenabilă, fapt demonstrat de degradarea accentuată a terenurilor agricole şi de utilizarea la cote inacceptabile a pesticidelor. Or, corecta utilizare a aplicaţiilor ingineriei genetice şi a altor biotehnologii ar contribui la rezolvarea acestor probleme. Nu există nimic structural în aplicarea ingineriei genetice care să ducă la obţinerea de plante sau produse din plante nesigure pentru alimentaţie.
Noi dovezi în sprijinul plantelor modificate genetic
De la precedentul studiu au fost publicate şi analizate de lumea ştiinţifică noi lucrări, care s-au acumulat în paralel cu experienţa practică a fermierilor. Concluziile acestor lucrări i-au determinat pe experţii reuniţi la Academia Pontificală să aprecieze că, folosită corespunzător şi responsabil, ingineria genetică poate, în multe situaţii, să aducă o contribuţie esenţială la ameliorarea recoltelor, la sporirea calităţilor nutritive ale plantelor cultivate prin creşterea rezistenţei la dăunători, prin îmbunătăţirea toleranţei la secetă şi la alte forme de stres indus de mediu. Tehnicile de inginerie genetică sunt tot mai precise şi mai predictibile, depăşind ca siguranţă alte tehnologii de ameliorare a plantelor, şi contribuie la creşterea sustenabilităţii şi productivităţii tehnologiilor agricole. Beneficiile oferite de plantele modificate genetic au fost semnificative în SUA, Argentina, Brazilie, India şi China. Ţări în care aceste plante sunt cultivate pe scară largă. Accesul la noile tehnologii ar contribui decisiv la dezvoltarea fermelor lipsite de resurse din zonele sărace.
Care sunt efectele folosirii biotehnologiei
Experţii reuniţi la Vatican au constatat că, cel mai frecvent, tehnicile de inginerie genetică, au fost aplicate pentru introducerea în soia, porumb şi alte plante cultivate a toleranţei la erbicide ieftine, “prietenoase” pentru mediu. A devenit astfel posibilă creşterea producţiilor în condiţiile reducerii eforturilor fermierilor de combatere a buruienilor în culturi, ale diminuării eroziunii solului, ca urmare a scăderii numărului de lucrări. Aceste tehnologii ar fi utile mai ales în ţările în curs de dezvoltare, unde fermierii, din cauza vârstei, bolilor sau a costurilor mecanizării, nu mai pot aplica tehnici tradiţionale de combatere a buruienilor. Folosirea plantelor modificate genetic a dus şi la reducerea consumului de insecticide, scăzând costurile de producţie şi protejând sănătatea populaţiei. Reducerea numărului de tratamente aplicate în culturi ar trebui să fie un imperativ în unele zone din Europa, unde insecticidele sunt mult mai utilizate decât în alte regiuni, afectând sănătatea oamenilor şi ecosistemele naturale. Evoluţiile climatice prognozate fac tot mai necesară creşterea rezistenţei la secetă a plantelor cultivate, inclusiv prin modificare genetică. Utilizarea biotehnologiilor are efecte benefice asupra mediului, a biodiversităţii prin reducerea numărului intervenţiilor mecanice în culturi. fapt ce determină diminuarea consumului de energie, a emisiilor de CO2 şi, implicit, atenuarea efectului de seră. Plantele modificate genetic pot combate dezechilibrele nutriţionale la nivelul populaţiilor umane prin îmbogăţirea alimentelor cu micronutrienţi esenţiali.
Pentru o evaluare corectă a impactului culturilor de plante modificate genetic trebuie să se ţină seama, conchid experţii reuniţi la Vatican, şi de riscurile aplicării alternativelor la aceste culturi.
Concluzii
Trebuie încurajat efortul instituţiilor de stat în care realizarea unor plante modificate genetic a ajuns în stadii avansate.Criza alimentară şi problemele legate de subnutriţia populaţiei trebuie urgent rezolvate. Recentele scumpiri ale alimentelor au demonstrat cât de vulnerabili sunt cei săraci în competiţia globală pentru resurse. Beneficiile ignorate (cum sunt cele ale cultivării plantelor modificate genetic) sunt pierdute pentru totdeauna. Realitatea ştiinţifică impune imperativul moral al asigurării accesului la biotehnologii al populaţiilor vulnerabile, în vederea creşterii nivelului de trai, a ameliorării stării lor de sănătate şi a protejării mediul în care ele trăiesc. Biotehnologiile sunt inaccesibile celor săraci din cauza costurilor generate de reglementarea excesivă şi inutilă a domeniului.
Specialiştii reuniţi la Vatican au solicitat instituţiilor internaţionale încurajarea adoptării pe scară largă a unor practici agricole sustenabile, în vederea îmbunătăţirii vieţii populaţiilor sărace, la nivel global, sprijinirea accesului fermierilor din ţările sărace la tehnologiile moderne aplicabile în agricultură.
Iată lista experţilor reuniţi la Vatican:
Prof. em. Klaus Ammann • Switzerland, University of Berne, Botany, Vegetation Ecology.
Prof. Kym Anderson • Australia, The University of Adelaide, CEPR and World Bank: Agricultural Development Economics, International Economics.
Dr. iur. Andrew Apel • USA, Raymond, Editor in Chief of GMObelus: Law.
Prof. Roger Beachy • USA, St. Louis, Donald Danforth Plant Science Center, now NIVA, National Institute of Food and Agriculture, Washington DC: Plant Pathology, Agricultural Biotechnology.
Prof. Peter Beyer • Germany, Freiburg, Albert-Ludwig University, Biochemistry, Metabolic Pathways.
Prof. Joachim von Braun • USA, Washington, Director General, International Food Policy Research Institute, now University of Bonn, Center for Development Research (ZEF): Agricultural and Development Economics.
Prof. Moisés Burachik • Argentina, Buenos Aires, General Coordinator of the Biotechnology Department: Agricultural Biotechnology, Biosafety.
Prof. Bruce Chassy • USA, University of Illinois at Urbana-Champaign: Biochemistry, Food Safety.
Prof. Nina Fedoroff • USA, The Pennsylvania State University: Molecular Biology, Biotechnology.
Prof. Dick Flavell • USA, CERES, Inc., Thousand Oaks: Agricultural Biotechnology, Genetics.
Prof. em. Jonathan Gressel • Israel, Rehovot, Weizmann Institute of Science: Plant Protection, Biosafety.
Prof. Ronald J. Herring • USA, Ithaca, Cornell University: Political Economy
Prof. Drew Kershen • USA, University of Oklahoma: Agricultural Law, Biotechnological Law.
Prof. Anatole Krattiger • USA, Ithaca, Cornell University and Arizona State University, now: Director, Global Challenges Division, WIPO, Geneva, Switzerland: Intellectual Property Management.
Prof. em. Christopher Leaver • UK, University of Oxford: Plant Sciences, Plant Molecular Biology.
Prof. Stephen P. Long • USA, Urbana, Energy Science Institute: Plant Biology, Crop Science, Ecology.
Prof. Cathie Martin • UK, Norwich, John Innes Centre: Plant Sciences, Cellular Regulation.
Prof. Marshall Martin • USA, West Lafayette: Purdue University: Agricultural Economics, Technology Assessment.
Prof. Henry Miller • USA, Hoover Institution, Stanford University: Biosafety, Regulation.
Prof.em. Marc Baron van Montagu • Belgium, Gent: President European Federation of Biotechnology: Microbiology, Agricultural Biotechnology
Prof. Piero Morandini • Italy, University of Milan: Molecular Biology, Agricultural Biotechnology.
Prof. Martina Newell-McGloughlin • USA, Davis, University of California: Agricultural Biotechnology.
H.Em. Msgr. George Nkuo • Cameroon, Bishop of Kumbo: Theology
Prof. Rob Paarlberg • USA, Wellesley College: Political Science.
Prof. Wayne Parrott • USA, Athens, University of Georgia: Agronomy, Agricultural Biotechnology.
Prof. Channapatna S. Prakash • USA, Tuskegee University: Genetics, Agricultural Biotechnology.
Prof. Matin Qaim • Germany, Georg-August University of Göttingen: Agricultural Economics, Development Economics.
Dr. Raghavendra S. Rao • India, New Delhi, Department of Biotechnology, Adviser to the Ministry of Science and Technology: Agriculture, Plant Pathology.
Prof. Konstantin Skryabin • Russia, Moscow, ‘Bioengineering’ Centre Russian Academy of Sciences: Molecular Biology, Agricultural Biotechnology.
Prof. Monkumbu Sambasivan Swaminathan • India, Chennai, Chairman, M.S. Swaminathan Research
Foundation: Agriculture, Sustainable Development.
Prof. Chiara Tonelli • Italy, University of Milan: Genetics, Cellular Regulation.
Prof. Albert Weale • UK, Nuffield Council on Bioethics and University of Essex, now University College of
London, Dept. of Political Sciences: Social & Political Sciences.
Prof. Robert Zeigler • Philippines, Metro Manila, Director General International Rice Research: Agricultural
Biotechnology, Rice research and Development Policy
.
http://www.agrobiotechrom.ro/
Cuvinte cheie:
experti genetica Vatican