Buruienile de grădină sunt plante care apar spontan și care pot afecta în mod semnificativ culturile de legume. Consumă o cantitate mare de apă și substanțe nutritive din sol, se înmulțesc și se dezvoltă în ritm rapid ducând astfel la pierderi importante sau chiar la compromiterea totală a unei culturi.
Din acest motiv, trebuie combătute din primul moment, iar noi îți vom arăta cum poți să scapi de buruienile întâlnite cel mai des în grădinile de legume.
Știrul
Își face apariția primăvara târziu, preferând solurile fertile, cu un conținut ridicat de azot. Poate fi recunoscut ușor datorită tulpinii păroase, care ajunge la o înălțime de circa 130 de centimetri. Frunzele știrului au o formă rombic-ovală și nu depășesc ca lungime 15 centimetri.
Preferă culturile de legume din cauza solului fertil, însă poate fi întâlnit și în culturile de porumb, rapiță, floarea soarelui și culturile de cartofi din câmp.
O singură plantă produce între 1.000 și 5.000 de semințe care ajung în sol și germinează la temperaturi de 7-12 grade. Totuși, valorile optime sunt cuprinse între 20 și 25 de grade, acesta fiind și motivul pentru care știrul năpădește grădinile spre sfârșitul primăverii.
Poate fi combătut cu mai multe tipuri de erbicide de la Agricover, iar de pe suprafețele mici poate fi îndepărtat prin plivirea manuală.
Loboda
Face parte din aceeași familie cu știrul, motiv pentru care este confundată deseori cu acesta. E adevărat că cele două plante au multe elemente în comun, însă există și detalii care fac diferența.
Loboda preferă solurile nisipoase și cele argiloase, cu un grad ridicat de fertilitate. Tulpina are numeroase ramificații care încep chiar de la bază și poate atinge o înălțime de un metru. Frunzele sunt ovale, uneori cu vârful ascuțit și margini ușor dințate.
Înflorește în perioada iulie-septembrie, iar florile au o culoare alb-verzuie. Acestea produc până la 1.000 de semințe care pot fi oprite din germinare cu ajutorul erbicidelor preemergente. De asemenea, pot fi folosite erbicide sistemice și de contact care se aplică direct pe plante după ce acestea s-au dezvoltat.
Atât știrul, cât și loboda sunt recunoscute ca fiind plante cu valori nutriționale ridicate, așa că frunzele buruienilor culese cu mâna din grădină pot fi folosite ca ingrediente în bucătărie.
Traista ciobanului
Poate fi întâlnită în culturile de legume aproape pe tot parcursul anului, dar se dezvoltă cu precădere în perioada toamnei. Mulți tind să o considere benefică, pentru că face parte din categoria plantelor medicinale, însă legumicultorii nu sunt foarte încântați când le apare prin grădină.
Tulpina poate ajunge o înălțime de 50 de centimetri, iar florile sunt albe, de dimensiuni mici, cu marginile ușor zimțate. Acestea înfloresc tot anul și pot produce până la 40.000 de semințe provenite de la o singură plantă.
În cazul în care nu dorești să o culegi pentru a o folosi ca plantă medicinală, traista ciobanului poate fi ușor combătută cu ajutorul erbicidelor specifice.
Spanacul sălbatic
I se mai spune și “piciorul caprei” sau “lobodă porcească”, și este o prezență obișnuită în grădinile cu soluri argiloase sau nisipoase, bine afânate.
Germinarea are loc de la sfârșitul primăverii până toamna, la o adâncime cuprinsă între 0,5 și 3 centimetri. La început, frunzele tinere sunt acoperite cu un praf albicios, care dispare pe măsură ce plante se dezvoltă. Frunzele au o formă oval-triunghiulară și o ușoară nuanță albăstruie.
Tulpina poate ajunge la o lungime de 1,5 metri, dezvoltându-se la nivelul solului, pe orizontală. O plantă poate produce până la 3.000 de semințe, care germinează în condițiile pe care le-am amintit deja.
Și în cazul său, cea mai eficientă metodă de combatere constă în aplicarea erbicidelor specifice.
În final, trebuie amintit că măsurile de combatere a buruienilor se numără printre prioritățile oricărui legumicultor conștient de riscurile pe care le presupun aceste plante nedorite.